Avocatul Florentin Țuca explică pe blogul său de ce Legea Vexler “e de groază”, vorba profesorului său Francisc Deak. O desființează din punct de vedere al dreptului. E și anticonstituțională, pentru că limitează libertatea de expresie. Vine să creeze umori sociale. Inițiatorul normei juridice instituie rejudecarea unor fapte deja judecate. Încearcă să scoată din spațiul public personalități deja validate cultural.

Legiuitorul a instituit “gura lumii slobodă” pe  baza unui “tremur social, bazat pe manipulare”, scrie Florentin Țuca, în comentariul Legea fără nume.

“Pilonul central al dreptului penal modern cere ca interdicțiile să fie exprese și nu implicite ori sugerate,” completează Țuca, susținând că “incriminarea ar trebui să fie una explicită și clară”.

„Apoi, evocarea unor nume deja intrate în patrimoniul cultural al unei națiuni (inclusiv, scuzați-mă, vă rog, a – aparent – minorei culturi române) nu reprezintă „promovarea cultului” lor, pentru simplul motiv că acțiunea de „promovare” s-a finalizat deja, iar cultul este deja cimentat în istorie, fapt consumat, les jeux sont faits, alea jacta est. În termeni juridici, „promovarea cultului” este deja parte dintr-un cult, facta praeterita”, mai explică avocatul.

„Cum Shakespeare nu ar trebui interzis că n-a conceput-o pe Julieta negresă, nici Eliade nu poate fi, retroactiv, arestat preventiv, pentru viziunea lui despre țigănci,” conchide Florentin Țuca.

Concluzia care se desprinde din lunga disertație e că Legea Vexler e un ambalaj gol, o lege care nu are sens decât din punctul de vedere al propagandei cancel culture.