Incredibila POVESTE din spatele ELECTRIC CASTLE: BÁNFFY MIKLÓS – un conte maghiar care a iubit Transilvania

În 1906, la 33 de ani, şi-a publicat prima piesă de teatru, intitulată Naplegenda [Legenda soarelui], despre care Ady Endre a scris cuvinte de laudă: „o legendă nobilă (…) un poem simbolic (…) o idee măreaţă (…) limbaj frumos, poetic, luxuriant (…) un text modern“. Piesa a apărut sub pseudonimul Kisbán Miklós care va fi numele lui de scriitor, un pseudonim a cărui etimologie provine de “micul ban” – în sensul de mic dregător.

Încoronarea regelui

În 1916 a fost ales să fie organizatorul ceremoniei de încoronare a regelui Carol al IV-lea al Ungariei. Era nepot de-al lui Franz Iosef. Doi ani a domnit. Dar a fost declara Prea Fericit de către Vatican în 2004 pentru că în urma cercetărilor ecleziaste s-a dovedit că ar fi încercat să oprească primul război mondial.

Din cronicile vremurilor se ştie că Biserica Mátyás din cetatea de la Buda, unde a avut loc încoronarea, a fost transformată într-o feerie. Dar şi într-un act dramatic. Întregul edificiu a fost învăluit în catifea MOV, semn al regalităţii, şi luminată de candelabre uriaşe de cristal. Carol al lV-lea, nedeclarat la Viena împărat, a adunat în acest edificiu toată elita Monarhiei Austro-Ungare. Lumina pătrundea prin vitralii. Scântei apăreau de la mâinile şi gâturile pline de bijuterii, precum und praf de stele, aşa nota în memorii, maestrul de ceremonii care şi-a permis să tulbure momentul imperial prin aducerea unui rănit de pe front care s-a prăbuşit în faţa noului Suveran, spre marea sperietură a lumii simandicoase care se întreba cum se poate întâmpla aşa ceva? Iar el era calm. I-a reuşit efectul dramatic: a arătat regelui pe ce se sprijină tronul său… Carol s-a întors la Viena chiar în după-masa zilei încoronării.

După izgonirea bolşevicilor lui Bella Kun, conte de Losoncz a intrat în guvernul de la Budapesta. Între aprilie 1921 şi decembrie 1922 a fost ministru de externe al Ungariei.

Plictisit de marile cancelarii pe care le considera prea pline de sine, în 1926 s-a mutat înapoi în Transilvania, unde a primit cetăţenia română direct din mâinile Regelui Ferdinand. Din acel moment, a devenit figura centrală a lumii literare maghiare din Ardeal.