Investindu-mă om, din praful de stele, în pântecul mamei, sădi un cod potcoavă amprente-mi genetice. Șapte cercuri îmi predestină – unele, de foc, altele, de gheață – să trec prin iarmaroc printre sputele colective ale nărilor de boi, ielele și belzebuții, deferiți presei, dar și să-nchin poeme răzvrătiților crucii, zidiți în pridvoarele detenției, în chip … Continuă lectura Poem – Marius Ghilezan – ADN