Despre bâlbele lui Ciucă

Interviul dat de Nicolae Ciucă Antenei 3, la Vila Brătienilor din Florica, a fost o acțiune inteligentă de validare. Liderul a recunoscut că, de abia după ce a ajuns șef al Senatului, a vizitat moșia de la Florica, iar ulterior a învățat istoria liberalilor. Sinceritatea nu mai e o virtute? Trebuie să ia ore de oratorie și să meargă la cursuri de dans? De când campania electorală e un bal galant? Am înțeles că ați închis Lacul lebedelor, băi corecților, nu-i așa?

Stigmatizat de ventrilocii cultului nimicului vorbit, Ciucă a încercat o justificare: „Eu nu am fost un om care să vorbesc, nu am, cum se spune, verbul la mine pentru a putea să transmit mesaje, să fac în aşa fel încât că conving oamenii din vorbe. Am făcut, în schimb, altceva: am convins prin fapte. Am fost învăţat să fac, nu să vorbesc,” potrivit scriptului emisiunii, publicat de Hotnews.ro

Unul dintre cei mai mari oameni de stat din istoria umanității, Winston Churchill, era bâlbâit. Nu putea pronunța litera “s.” Prezent în fața studenților de la Westminster College în Fulton, Missouri, a lansat conceptul de Cortină de fier, concept integrator care a zămislit biblioteci întregi. Politicianul care a salvat nu doar Marea Britanie, ci și umanitatea, n-a avut diplomă de licență. Asta n-a oprit-o pe Regina Elisabeta să-l reinvestească de trei ori.

Iată AICI celebrul discurs.  Adolf Hitler și V.I. Lenin au sedus mulțimea și au produs cele mai mari crime din istoria umanității. Erau mari oratori.

Ce alegem în ziua votului, graiul mieros sau ideea legată de fapte?

Deci, în timpul carierei sale, generalul Ciucă mărturisește că n-a convins oamenii prin vorbe. Într-un dialog avut mai demult cu Goran Bregovic, mi-a mărturisit că cel mai puternic mesaj din cântecele sale este “la atac,” provenit din strigătul de luptă.

Pe front și în general în mediul construcțiilor strategice, nu vorbele sunt precumpănitoare, ci ideile și curajul.

Corneliu Coposu n-a fost un mare orator. Avea să spună că “dacă generațiile viitoare vor prelua ideile legate de viața mea, apariția sau dispariția mea sunt secundare.”

Din istoria Atenei se știe cât de bâlbâit era Demostene. Asta nu l-a oprit să devină cel mai mare orator. Are rost să enumărăm lista lungă a actorilor cu astfel de deficiențe? Unii au făcut carieră din faptul că nu pronunță corect cuvintele. Bruce Willis e doar excepția care confirmă regula?

Ce ar trebui să facă Nicolae Ciucă? Să-l copieze pe Demostene care, după ce a fost huiduit în agora ateniană, s-a dus la malul mării și a făcut exerciții de vorbit cu pietre-n gură?

În copilăria sa, micuțul Moise, fiul al servitoarei, a fost prins de gărzi când și-a pus coroana faraonului pe cap. L-au pus să aleagă între un bol plin de aur și unul de cărbune. Norocul micuțului a fost că sâsâit a pus mâna pe cel de cărbune și a fost salvat de la moarte. Ulterior, a dus poporul evreu din exil. Când Dumnezeu i-a dat tablele învățăturii, de ce nu l-a trimis și la logoped? Fiindcă la început a fost cuvântul, iar cuvântul era la Dumnezeu. În Biblie, vorbele mieroase erau ale celui rău, cel bun era înzestrat cu putere de a face. Oricât am căuta în marile cărți ale lumii antice, oratorii n-au condus cetățile. Să fie clar!

P.S. Nu pot să sufăr în palatele domnești scaunele de la Ikea. Aruncați-le din Vila Florica sau dați-le de pomană!