Victor Neumann a descoperit opinii antisemite în presa timișoreană din timpul celui de-al doilea război mondial

Nu numai presa germană, ci și aceea de limbă română din Timișoara anului 1941 s-a arătat favorabilă politicilor lui Hitler și Antonescu, cultivând ideile rasiste și antisemite. Unul dintre publiciștii de la ziarul Voința Banatului vedea în pogromul de la Iași o replică la adresa iudeo-bolșevicilor ce amenințau existența națiunii române.  Iată un fragment din articolul intitulat “Sînge” și publicat în ziarul amintit:

„Sîngele cere sînge. La jerfele de sînge ale unui neam se răspunde în mod natural prin alte sacrificii umane. La moarte se răspunde prin moarte, la masacrele iudeo-marxiștilor a venit dreapta represiune de la Iași. Agitatorii din Iași, agenți evrei ai bolșevismului, și-au primit binemeritata răsplată și au fost lichidați… O mînă de criminali au venit la putere cu sînge și acum își zvărcolesc rămășițele de tot în sînge…Unde este raiul lor acum? Unde este raiul propovăduit de comisarii iudeo-marxiști pentru bieții oameni? N-au avut parte decît de o osîndă dreaptă: bălțile lor cu sînge propriu. Și acolo unde puterea nu se poate menține decît cu sînge, nimeni nu-și are dreptul la viață. Cum poate să-și ceară viața acești oameni care nu cunosc decît sînge?…Oameni liniștiți au fost secerați, soldați dezarmați au fost uciși, prizonierii sînt măcelăriți, iar nici femeile cu copiii lor nu sînt iertate. Rapoartele de război sînt uluitoare. O minte omernească nu le poate concepe… A fost un vis urît povestea aceasta de iudeo-bolșevism. Supraviețuitorii lui vor vorbi cu groază de această lume de iad, iar cei care au avut nenorocirea să fie martori, nu-și vor aduce aminte decît de…. sînge. Este singurul lucru ce ne-a lăsat această lume jidovească”.

De la dușmanul de clasă, la dușmanul de rasă

E un discurs radical care are repere atît în presa din România, cît și în aceea din Germania timpului. Este posibil ca astfel de articole să fi fost comandate de oficialii regimului Antonescu. Pe de altă parte, ideologia etnonaționalistă fusese cultivată cu mulți ani înainte de război de un grup de intelectuali din Timișoara. Publiciștii care au scris la Timișoara despre pogromul de la Iași – Gheorghe Atanasiu, autorul articolului “Sînge”, nu e singurul – demonstrează ura față de evrei, falsificarea grosolană a realității, dar și obediența față de politicile generalului Ion Antonescu. La fel de adevărat este și faptul că unii intelectuali-publiciști aveau un bagaj intelectual precar, că nu deprinseseră minimele principii ale conviețuirii sociale, experiența relațiilor interindividuale și intercomunitare.

Segregarea în funcție de apartenența etnoculturală și religioasă  – ideea de “noi” și „voi”, de „dușman de rasă” și „dușman de clasă” – s-a propagat rapid și pe tot cuprinsul României. Ideologia rasistă și antisemită se multiplicase prin stereotipii precum „agenți ai bolșevismului”, „purtători ai ideologiei iudeo-marxiste”, „o mînă de criminali”. Limbajul publicistului de la Voința Banatului include exterminarea, Atanasiu afirmînd că evreii „n-au dreptul la viață”, respectiv că cei uciși în pogromul de la Iași „n-au avut parte decît de o osîndă dreaptă: bălțile lor cu sînge propriu”.

La ce se referă „baia de sînge” despre care scria Atanasiu? La un mod de exterminare simplu, din care lipseau tehnologiile sau armele perfecționate. Cele mai multe victime ale represiunii s-au datorat loviturilor aplicate cu patul armei, cu drugi de fier, răngi de lemn și metal, ciomege de salcîm, evacuării și transportului în vagoane de marfă cu așa-numitele trenuri ale morții, privării de apă, aer și îngrijiri medicale.

Fobia de evrei și bolșevismul

Articolul intitulat “Problema evreilor” și publicat în ziarul Dacia susține aceleași decizii antisemite ale guvernului Ion Antonescu, considerîndu-le a fi utile trebuințelor vieții românești. După ce autorul, Grigore Bugărin, scrie că evreii sînt “cel mai egoist popor din lume” și că “literatura lor îndeamnă la desfrîu și la înlocuirea fibrei morale de viață cu anarhia spirituală….”, formulează următoarea concluzie:

„Măsurile luate la Iași, în Basarabia și Bucovina sunt hotărîtoare și deparazitează țara de microbul celei mai grozave boale sociale: dezagregarea societății naționale…. Odată cu refacerea hotarelor se reface și viața interioară a neamului românesc” .

Tema fobiei față de evrei o regăsim și în articolul “Bolșevismul”, publicat în Voința Banatului. Autorul lui, Valeriu Dănilă, considera că prin pogromul de la Iași din iunie 1941 s-a întreprins o acțiune justă, s-a făcut o dreptate istorică:

„În acest sens, putem explica cititorilor noștri cum acțiunile din Iași au fost absolut drepte, evreii parcurgînd o experiență de tip comunist. S-a realizat astfel o dreptate politică” .

Sub titlul “O nouă cruciadă”, ziarul Dacia din 4 iulie 1941 publică un articol semnat de profesorul Nicolae Ilieșiu. Pogromul de la Iași e văzut prin prisma ideologiilor română și germană, respectiv prin asocierea războiului împotriva iudeo-bolșevismului cu exterminarea pe baze rasiale a evreilor:

Limbaj dur, sentințe fără rechizitoriu

„O astfel de cloacă a răspîndit  miresmele otrăvitoare ale unei rase jidovești inferioare timp de 24 de ani asupra culturii europene. I-a sosit timp să dispară. Contra acestui cuib de infecție rasială s-a pornit o nouă cruciadă în asentimentul și în participarea întregii lumi civilizate europene. Primul pas de desinfecție s-a și făcut la Iași prin stîrpirea unui focar de molimă. Şi acum, ca şi cu secole în urmă, în fruntea cruciadei stă tot poporul german, sub conducerea marelui Führer, şi cel român sub conducerea providenţialului general I. Antonescu. Frăţia de arme româno-germană salvează din nou Europa de pericolul anarhiei. Prin distrugerea bolşevismului jidănesc va dispare din lume cuibul care alimentează anarhia şi desordinea. Iată pentru ce în această sfântă cruciadă iau parte toate popoarele Europei: Spania pregăteşte un corp de voluntari falangişti, Suedia recrutează tineri care de bună voie vor lupta contra iudeo-bolşevicilor, armata slovacă a trecut frontiera pentru a lupta alături de armata Reichului, ţările baltice scăpate de tirania rusească, îşi trimit fiii la sfânta cruciadă, emigranţii ruşi se constituie în detaşamente de volontari. Iar Italia – care a sîngerat în lupta contra bolşevismului şi a înscris pagini de glorie dărîmând hidra masonică în luptele din Spania – va lua parte activă contra teroarei iudeo-bolşevice. E un războiu sfînt, o cruciadă la care iau parte toate popoarele creştine din Europa. Suntem mîndri că armata română şi poporul român, şi acum ca şi altădată îşi are rol principal întru apărarea culturii europene contra distrugătorilor de neam, credinţă şi familie” .

Tragicul eveniment e descris cu sentimente similare autorilor crimei colective. Cît despre stereotipii, ele sînt nenumărate și fac parte din limbajul dreptei radicale: „rase jidovești inferioare”, “bolșevism jidănesc”, „cuib de infecție rasială”, etc.  Propaganda fascistă nu era o noutate, ea putînd fi identificată în cercurile intelectuale din anii interbelici. Nu era nou nici vocabularul, nici tonul și nici propaganda rasistă și antisemită. Aidoma textelor publicate în anii precedenți de unii sociologi din cadrul Institutului Social Român din București – exemplul acelora semnate de Traian Herseni – , cel al lui Ilieșiu subscrie rasismului, context în care face trimitere la eliminarea evreilor din România. Cît despre definirea pe criterii tribale a națiunii, aceasta avea ca punct de plecare mediul intelectual românesc din secolul al XIX-lea, mediu influențat de cultura romantică germană ( pentru intreg articolul vezi cartea Victor Neumann (Hrsg), “Das Temeswarer Banat. Eine europaeische Rrgionalgeschichte”, De Gruyter Verlag, Berlin, 2023, pp. 445-458.

Rareș Bogdan: Dacă vreți să-i trimiteți în Bangladesh pe IT-iști, scoateți-le facilitățile!