S-a stins academicianul Răzvan Theodorescu!

Academicianul Răzvan Theodorescu, vicepreședintele Academiei Române, s-a stins în urmă cu câteva clipe, în urma unei suferințe de trei luni. Ar fi împlinit în luna mai 84 de ani. Mâinile lui Dumnezeu, chirurgii români, n-au mai putut să-i prelungească viața, vorba unui apropiat. Forul academic român este în doliu.

Răzvan Theodorescu a fost primul președinte al TVR, după 1990. Apoi, consilier prezidenția,  ministru al Culturii, având o carieră impresionantă în spate.

Rămâne în memoria timpului ca cel mai prestigios medievalist.

Din anul 2000, a devenit membru titular al Academiei Române și vicepreședinte al acesteia, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România, dar și membru a două academii din sud-estul Europei.

În 1993, Răzvan Theodorescu a fost laureat al Premiului Herder și a fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Comandor. Academicianul a fost și primul președinte al Radioteleviziunii Române imediat după Revoluție, apoi a activat în cadrul Consiliului Național al Audiovizualului.

În ultima perioadă era mâna dreaptă a președintelui Academiei Române, Ioan Aurel Pop, fostul rector al UBB.

A scris numeroase cărți de istorie a artei, fiind respectat de către public prin aparițiile sale pitorești cu ironie fină și mare expertiză în domeniile vaste ale culturii.

A fost un mare susținător al tinerilor.

Și-a pierdut fiul în vârstă de 43 de ani

În data de 10 octombrie 2016, o veste înfiorătoare împânzea spațiul public. Fiul său Ion Vladimir Theodorescu a fost găsit mort în casa de vacanță din localitatea Corbeni – județul Argeș, de către angajații care se ocupau de îngrijirea locuinței. Acesta nu ieșise din casă pe parcursul zilei, așa că angajații s-au văzut nevoiți să forțeze intrarea. În acel moment, fiul de 43 de ani al lui Răzvan Theodorescu a fost găsit fără suflare. Pentru a trece de suferință, s-a refugiat în activități zilnice la Academia Română.

În urmă cu trei luni a suferit o grea operație. Nu s-a mai reabilitat.

O bibliotecă întreagă

A publicat peste 15 lucrări de istorie, artă românească și europeană și circa 600 de articole în reviste din țară și străinătate; Mănăstirea Dragomirna (1965), Mănăstirea Bistrița (1966), Biserica Stavropoleos (1967), Bizanțul, Balcanii și Occidentul la începuturile culturii medievale românești (Secolele X-XIV) (Editura Academiei Române, 1974), Un mileniu de artă la gurile Dunării (400-1400) (Editura Meridiane, București, 1976), Itinerarii medievale (Editura Meridiane, București, 1979), Piatra celor trei prelați (Editura Meridiane, București, 1979), Apel la istorie (Editura Sport-Turism, București, 1980), Civilizația românilor între medieval și modern. Orizontul imaginii (1550-1800) – 2 vol. (Editura Meridiane, București, 1992), Drumuri spre ieri (Editura Fundației Culturale Române, București, 1992),Cele 900 zile ale „manipulării” (Editura Tinerama, București, 1994), Pictura murală moldovenească din secolele XV și XVI (Editura UNESCO, București, 1995), Românii și Balcanicii în Civilizația sud-est europeană (Editura Enciclopedică, București, 1999), Puțină Istorie (Editura Fundației Culturale Române, București, 1999), conform Qmagazine.

Prima voce a Pentagonului care recunoaște victoria Rusiei în Crimeea