Academicianul D.R. Popescu a trecut în neființă

Era o zi oarecare. De început de an. Vestea a venit absolut de nicăieri. Ca orice veste foarte tristă. Știam că este în spital cu o stare biologică precară.

Dar sperăm că cei buni mai sunt lăsați în mijlocul nostru. Dumnezeu l-a dorit alături.

L- am citit în copilărie. Un mare prozator. L- am cunoscut ca Director al Editurii Academiei Române. Un om blând dar foarte serios și riguros. Vizionar, dar și ludic în dialogurile domniei sale cu noi “scriitorii.” Mi- a explicat că după orice persoană rămân doar cărțile. Nimic altceva… Doar ele te certifică profesional și arată că ai existat și ai marcat domeniul tău de activitate. L- a botezat pe seniorul meu “cloșca,“ dorind să sublinieze capacitatea sa de a strânge tineri în jurul său, de a-i hrăni spiritual și creste cu puterea exemplului. Era domnia sa însăși o “cloșcă” ce a crescut și luminat generații întregi de oameni cu formație profesională și constelații psihologice si umane atât de diverse.

Face parte demult din galeria selectă a istoriei literaturii române

Nu realizez încă dimensiunea pierderii de astăzi. Breasla scriitorilor este mai săracă. Deși domnia sa este demult în galeria selectă a istoriei literaturii române.

Academia Română pierde un om, un profesor și un mare caracter. Ca orice mare caracter a mizat pe noblețe, abilitatea de a selecta valoarea și evident pe discreție și gentilete, în relatiile interumane. Știa să te facă să dorești să fii mai bun și să nu îl dezamăgești în special când îți arăta încredere și empatie. Vorbea puțin, dar extrem de concret și cu sevă.

citește și: Nicolae Ciucă se lasă rotit / Ce se va întâmpla cu Popescu-energie și Grindeanu – Studii de Fezabilitate?

Personal pierd un om drag, un mentor și un model. Într- o lume cu false valori, domnia sa era o voce blândă și discrete, dar apăsată, corectă și incisivă.

Astăzi, a plecat un mare OM… Academicianul D. R. Popescu.

Drum bun către eternitate, domnule profesor!