Cazul Simona Halep sau de ce românii sfârșesc mai mereu prost

De câteva zile subiectul dopajului Simonei Halep concurează cu temele importante ale perioadei actuale, războiul din Ucraina și criza energetică. În cazul menționat este și război și criză în contextul în care acuzata a afirmat că va lupta cu toate forțele pentru imaginea și cariera sa, aflată într-o criză fără precedent.

Era previzibil că vor curge tot felul de mesaje de susținere și încurajare absolut firești. Și tot previzibile erau și elucubrațiile și scenariile halucinante pe care anumite voci le vor arunca în spațiul public. Ca de obicei pe meridianul acesta, toți cunosc personajul în intimitatea sa, toți au certitudini și nimeni nu își pune întrebări. Nimeni nu discută concret și clar. Se fac speculații și se emit puncte de vedere ce se vor postulate. Cei mai mulți fac parte din armata care o apară pe campioana și performera Simona Halep. Sunt evident și voci contra, care vin cu diverse argumente ce se vor savante sau bazate pe informații exclusive.

Daca nu ar deveni obositor ( fiind previzibil și stereotip) acest asalt mediatic, nu aș mai pune câteva întrebări retorice. Am  să o fac prinzând curaj, când am văzut că de binele medical și personal în cariera domnișoarei H, se ocupă un medic ORL.  Și încep prin a încerca să găsesc un exemplu similar de relevare publică a intimităților prin persoane apropiate. La acest nivel sportiv, cu rafinarea modalităților  de comunicare actuale,  să aflăm de la un apropiat al persoanei în cauză, când își ia această anticoncepționalele, mi se pare halucinant. În plus, mă întreb dacă în alte cazuri de suspiciune de dopaj la sportivi, au apărut prieteni prin emisiuni să devoaleze intimități și detalii din viața personală?

Halep e propriul ei stăpân. De ce trebuie să aibă alții grijă de alimentația și de medicația ei?

Aș continua cu timpul scurs de la aflarea rezultatului (5 octombrie conform știrilor), până la apariția publică a informației și a unui comunicat din partea persoanei în cauză. Acest interval a dat naștere la speculații și libertate la concursul de scenarii. Unica întrebare logică – de ce s-a așteptat atât? Erau reglamentări specifice? Nu se permite celui în cauză să prezinte public rezultatul și o reacție decât la un interval de timp?

Nu înțeleg cum, la un profesionist de cel mai înalt nivel, se poate invoca circumstanța accidentală. Un sportiv de calibrul Simonei Halep nu are nevoie și nici nu are dreptul să depindă de cineva care să-i verifice alimentația, medicația și obiceiurile. Acestea devin automatisme, iar grija personală față de toate aceste detalii este esențială. Sfaturile sau modificările medicației, în funcție de dinamica unor evenimente sau patologii, le dau medicii sportivi, în colaborare cu specialiltii care tratează pacientul. Iar sportivul nu înghite orice soluție sau pastilă, indiferent de circumstanțe, până nu are certitudinea și confirmarea celor specializați, în acest domeniu și familiarizați cu legislația foarte strictă.

Până acum, „acuzata” nu a furnizat nicio informație concretă și nu a răspuns întrebărilor care abundă în spațiul public și fac subiectul unor dezbateri aprinse. Poate că o ieșire în fața presei cu lămurirea unor aspecte și precizarea unor constrângeri legislative, în furnizarea detaliilor și invocarea pregătirii apărării, ar fi fost oportună. A trimite voci și mesageri prin emisiuni cred că este o tactică greșită, care va alimenta alte suspiciuni și păreri „savante”, specifice meridianului pe care trăim.

Simona Halep nu este un bun național

O certitudine, după aceste zile, este evident pericolul major în care se află cariera sportivei. În mod deliberat, nu folosesc sintagma „sportivei noastre”. Simona Halep este a ei însăși și a familiei sale. Nu este un bun național. De cariera ei s-au ocupat părinții și antrenorii, sacrificiile au fost personale și familiale. Restul este un mod deșănțat de asumare a meritelor altuia, pe care românii îl practică și de care, mai ales cei din anumite medii, știu să profite atât de bine. Multe personaje încearcă să partajeze succesele altora, să vorbească de o entitate națională, în care o transformă pe performeră, pentru a lua câțiva lauri din cununa sa, în conturile personale. Cam asta e obiceiul locului.

citește și: ISRAEL / Benjamin Netanyahu se pregătește să revină la guvernare

Când ea nu mai poate fi canalizată pe sport, având multiple obligații relaționale și de imagine publică locală de decontat, seva imaginii excelente a sportivului este consumată hulpav de acești „imaginofagi” veroși. Poate că și dorința de a deveni un important om de afaceri investitor în Romania au făcut-o vulnerabilă, în contextul practicilor uzuale spațiului danubiano-pontic.

Despre antrenorul actual, nu îmi permit să vorbesc prea mult. E un personaj plin de mistere, dar deloc sofisticat, în ciuda aparențelor. Și el a fost foarte zgârcit cu vorbele. Adesea, monosilabic și profund preocupat de imaginea personală. Interesat, probabil, mai mult de evoluția economică a centrului de tenis, pe care îl administrează. Impresia este că acesta încearcă să se detașeze discret de anatema ce a fost pusă. Și că nu are empatie cu sportivul pe care îl  antrenează. De fapt, este un manager…. Precedentul antrenor era un om, un prieten, un psiholog și un imens profesionist, care a renunțat la colaborarea cu SH, atunci când probabil a realizat limitele la care parteneriatul lor ajunsese și dincolo de care nu mai putea crește. O dovadă de caracter și înțelepciune.

Culpa este comună. Doar avocații mai pot face ceva

Dacă există o culpă, aceasta este comună. A întregii echipe. Pe care actualul manager a subțiat-o până la disoluție. Deși este un sport individual, în contextul actual, vorbim despre o echipă care pune umărul la succesul individual. Acesta este în prim plan, dar indisolubil legat cu bune și rele de echipa sa. Nu văd o echipă în acest caz, ci doar persoane legate prin contracte.

Din păcate, având în vedere legislația, este vremea probelor și a argumentelor juridice. Pe scurt, a avocaților. Dacă cineva crede că tânguirea și circul emoțional balcanico-oriental vor conta la organismele internaționale, acesta se află într-o imensă eroare. Astfel de argumente cu iz scenaristic și interpretativ bolywoodian contează aici în România. Dincolo de spațiul public național, nu cred că cineva va avea răbdare să asculte sau să discute certitudinile marilor specialiști, care își dau cu părerea în fel și chip. Se va discuta pe probe, pe legi și va conta priceperea și abilitatea avocaților.

Ca tot ce ține de istoria și destinul acestei țări, orice lucru începe bine și continuă spectaculos se termină adesea lamentabil.  Este foarte posibil ca și cariera Simonei Halep să urmeze exact aceleași coordonate. Cu speranță (deșartă?) că va reveni în tenis,  mă întreb dacă mai are forța să joace la nivelul așteptat și să performeze?  Și tare sunt curios să aflăm, câți dintre susținătorii de conjunctură se vor mai mândri și asocia ca imagine cu ea, dacă va fi suspendată…

Cât costă un parc fotovoltaic? Cum să te încălzești cu energie solară?