Caruselul politic din Republica Moldova: ascensiunea Maiei Sandu și decăderea lui Vladimir Plahotniuc

Numele Vladimir Plahotniuc și în prezent crează multe discuții. După fuga oligarhului din Republica Moldova, încă rămân multe necunoscute despre ce s-a întâmplat în anii de vârf a conducerii Partidului Democrat. Umbra regimului mai rămâne vizibilă și astăzi prin prisma corupției și a oamenilor lui Plahotniuc, care controlează diferite direcții, departamente, judecătorii și multe altele.

Vladimir Plahotniuc a părăsit Republica Moldova în dupa-amiaza zilei de 14 iunie. După trei ani de la fuga lui Vladimir Plahotniuc, Moldova este o țară foarte diferită din punct de vedere politic.
Componența instituțiilor parlamentului, guvernului și a președinției este distinctă. Trebuie să menționez pentru publicul din România, că regimul Plahotniuc își trage rădăcinile din
bătăliile politice care se dădeau între Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), condus atunci de carismaticul Vlad Filat și Partidul Democrat din Moldova (PDM), condus de jure de către Marian Lupu, dar de facto de către controversatul om de afaceri Vladimir Plahotniuc. Practic, bătăliile au început după oficializarea Coaliției pentru Integrare Europeană (8 august 2009), o coaliție menită să schimbe cursul geopolitic al Moldovei, spre consolidarea relațiilor RM-UE. Războiul Vlazilor viza mai multe bătălii importante pentru funcțiile din guvern, instituții raionale și locale. Războiul a fost câștigat de oligarhul Plahotniuc.

Cum s-a apropiat baronul basarabean de Rusia

Contextul trebuie clarificat. România este o țară de 7 ori mai mare în comparație cu Moldova. Prin urmare, toți marii furători de bugete din România sunt numiți baroni locali. Moldova este o țară mică, astfel și furturile sunt mai nesemnificative precum cele din România, totuși să nu uităm și de proiecte europene prin care se spală bani la greu, pe când Moldova nu are așa posibilități mari. Astfel, Moldova a avut un singur baron local – Plahotniuc. Însă, noi basarabenii îi spunem marilor deținători de milioane (bani făcuți clar necinstit) și partide politice, foarte simplu – oligarhi.
Fostul premier și lider al PLDM a fost reținut pe 15 octombrie 2015, iar spre sfârșitul anului au fost făcute toate acțiunile posibile pentru asigurarea partidului lui Plahotniuc – PDM, drumul către preluarea guvernării. Au fost cumpărați și șantajați deputați pentru a susține învestirea unui guvern PDM, ceea ce și s-a întâmplat în data de 20 ianuarie 2016.
Au urmat trei ani grei pentru Moldova, cel mai important ce trebuie de menționat este izolarea internațională și înrădăcinarea unui sistem corupt, dirijat de V. Plahotniuc, dar și apropierea lui Plahotniuc de Rusia, prin susținerea în alegerilele prezidențiale din 2016 pe candidatul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) – Igor Dodon.

Partidul lui Plahotniuc a furat alegerile și soarta socialiștilor moldoveni

Revenind la subiect, pe 24 februarie 2019 au avut loc alegeri parlamentare în Republica Moldova. Partidul Democrat a luat 24%. Dacă nu s-ar fi măsluit alegerile, ei obțineau vreo 13%. Repartizarea în parlament era în felul următor, din 101: Partidul Socialiștilor din Republica Moldova – 35 deputați, Partidul
Democrat din Moldova – 30, Blocul electoral “ACUM DA și PAS” – 26, Partidul “Șor”- 7 și 3 candidați independenți.

Istoria Partidului Socialiștilor din Republica Moldova este strâns legat de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), condus de președintele Vladimir Voronin. După retragerea comuniștilor de la guvernare în 2009, fiind la guvernare timp de 8 ani, partidul a rămas mulți ani în opoziție, iar unii membri dornici de a „spăla” bani în continuare și de a beneficia de putere au ieșit din PCRM. Rusia de mult nu-l mai susținea pe Voronin, iar pentru unii era un păcat să nu beneficiezi de banii dați de Kremlin. Astfel, o parte dintre comuniști formează un nou partid – PSRM. Un partid clar pro-rus, anti-european și anti-NATO prin excelență.

citește –->>>>

Blocul ACUM sau calea europeană

În urma alegerilor parlamentare din 2019, Blocul ACUM a rămas singura opțiune de vot antisistem care avea șanse să intre în parlament. Un bloc format din două partide – Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) și Partidul Platforma Demnitate și Adevăr (PPDA). Erau niște tineri care doreau să scape Moldova de sub captivitatea oligarhică și de blagoslovenia Rusiei.
Omul controversat de afaceri Ilan Șor și-a fondat un partid, ce i-a dat numele de Șor. Foarte inventiv. Partidul Șor părea un partid care încearcă să copieze politica PSRM-ului doar că nu o dă așa mult cu Rusia. Au urmat trei luni de incertitudine și lupte grele. După trei luni de zile, nu a fost formată nici-o majoritate parlamentară, iar după lege președintele țării putea semna dizolvarea parlamentului și declanșarea alegerilor parlamentare. Dacă s-ar fi întâmplat așa, Moldova continua să fie dominată de Plahotniuc. Și iată în data de 8 iunie, practic ultima zi din cele
trei luni, președintele Dodon a surprins o țară întreagă, ce să mai vorbim, chiar și o lume întreagă, nu a ales să facă coaliție cu democrații, Rusia miza să scape de influența lui Plahotniuc în Moldova.

Igor Dodon a ales să facă o coaliție cu Blocul ACUM. Cu un bloc format din deputați ce aveau aspirații clar europene, și unii din deputați, chiar unioniste.
Dodon a anunțat că nu va dizolva Parlamentul, iar Legislativul avea programată o ședință pentru ora 12.30. PSRM și Blocul ACUM au semnat un acord de înțelegere temporară, au numit-o
pe Zinaida Greceanîi președintă a Legislativului și au învestit Cabinetul de miniștri condus de către Maia Sandu.

Fuga baronului și ruperea înțelegerii Dodon-proeuropeni

Au urmat câteva zile de dualitate a puterii, dintr-o parte guvernul PDM, iar din cealaltă parte noul guvern condus de Maia Sandu. Zarurile au fost aruncate de către marile puteri privind
Moldova. Ambasadorii SUA, UE și a Rusiei au recunoscut noul guvern. În aceste condiții, Plahotniuc a fugit din țară în data de 14 iunie, iar PDM s-a retras de la guvernare. Astfel, se
începe o perioadă nouă pentru Moldova, fără Plahotniuc, dar în continuare cu oamenii lui.
Spre regretul forțelor proeuropene de la guvernare, perioada de grație a noului guvern nu a durat mult timp. Fiecare guvern nou învestit mereu beneficiază la început de un entuziasm și susținere din partea cetățenilor. În acele timpuri, prima idee de dezoligarhizare și scoaterea statului din captivitate. Evocând aceste principii, proeuropenii și prorușii au semnat la 8 iunie 2019 o înțelegere „în vederea dezoligarhizării și readucerii statului Republica Moldova în albia constituționalității”.

Perioada de vară era una de excepție, era o redeschidere față de Occident. Este apreciabil gestul celora din Blocul ACUM de a relansa la o nouă etapă a relațiilor dintre Republica Moldova și România. Iar asta, după ce liderii opoziției proeuropene (Maia Sandu și Andrei Năstase) erau practic marginalizați de București, e și evident.. cine era atunci la cârma statului român dacă nu PSD care le era convenabil să fie un Plahotniuc în Moldova…

citește și: De la Rusalii ’51, la Davos-ul neomarxist

Se apropiau alegerile locale. Vă dați seama, un bloc și un partid într-o coaliție de guvernare trebuiau să lupte în alegeri locale. Asta a fost prima, dar mica crăpătură care a zguduit relațiile dintre blocul ACUM și socialiști.
În data de 16 septembrie 2019, Fracțiunea parlamentară a Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, Platforma politică „DA” și Partidul Acțiune și Solidaritate au semnat „acordul privind majoritatea parlamentară”. În comparație cu primul acord semnat din iunie (fiind unul temporar), acesta urma a fi un acord ce prevede clar susținerea guvernului de către
majoritatea parlamentară.
Mulți alegători proeuropeni și unioniști erau indignați pentru semnarea acestui acord, pentru că scopul declarat al dezoligarhizării Moldovei era primul și în primul rând alegeri libere și
democratice, fapt ce nu s-a întâmplat. Astfel, mulți deja s-au dezamăgit și lucru acesta s-a văzut vizibil la alegerile locale din Chișinău. Mai mult, despre alegerile locale în acord se menționa ca ambele părți să nu recurgă la atac la persoană. Prin urmare, în data de 20 octombrie au loc alegeri locale.

Chișinăul în bătălia geopolitică. Ascensiunea Maiei Sandu și decăderea lui Vladimir Plahotniuc

Cei din România trebuie să înțeleagă că votul unioniștilor este câteodată unul sentimental, iar orice declarație de atac în adresa statului român sau de promovare a statalității moldovenești, a unui politician basarabean, este o acțiune condamnabilă. Același lucru s-a întâmplat cu Andrei Năstase, un politician ce s-a afirmat începând cu anii 2014/2015 prin marele proteste care aveau ca scop demiterea guvernului ce a contribuit la furtul miliardului. Andrei Năstase încerca să unească stataliștii proeuropeniști și unioniștii la un loc, un lucru complicat aș zice.

Însă, surprins la o televiziune din Rusia, Andrei Năstase spunea că nu este unionist și că ține la statalitatea Republicii Moldova. Aceasta a fost o lovitură prea grea pentru unioniștii ce aveau încredere în el și în partidul său. Să știți că unioniștii au o memorie foarte bună și țin minte fiecare declarație a politicienilor de be Bîc privind România sau statalitatea Moldovei. Ne întoarcem la locale. În turul al doilea pentru primăria de la Chișinău (al doilea oraș românesc ca mărime și populație, după București) au ajuns Andrei Năstase – Blocul ACUM
și Ion Ceban – PSRM. Interesantă ecuație, ținând cont că cei doi erau într-o coaliție de guvernare, iar la dezbateri era puțin mai complicat, pentru că orice acțiune și atac la persoană era clar încălcarea acordului. Rezultatele erau în felul următor: 52,5% pentru Ion Ceban și respectiv 47,5% acumulase Andrei Năstase. Mulți au fost surprinși să vadă un primar prorus în fruntea Primăriei. Însă, acest rezultat redă în primul rând puterea propagandei și a televiziunilor rusești. Trebuie să înțelegem că socialiștii aveau bani, pe lângă cei declarați oficial, mai veneau și din Rusia. În comparație cu blocul ACUM care nu avea nici televiziuni și pe alocuri detestat de cetățeni pentru că prea tare au intrat în joc alături de socialiști. Să nu uităm, așa cum am spus, votul unioniștilor putea să schimbe foarte multe, însă unele declarații l-au defavorizat pe Năstase în fața electoratului unionist.

Cât costă un parc fotovoltaic? Cum să te încălzești cu energie solară?

Destrămarea coaliției sau cum răul din Moldova luptă pentru a se menține la
putere

După alegerile locale din luna octombrie 2020, Partidul Socialiștilor iese pe primul loc, iar fumul din tunuri din campania electorală pentru primăria Chișinăului se mai simțea. Pentru trecerea Moldovei de la regimul Plahotniuc la o țară cu o justiție corectă era nevoie de o reformă profundă a sistemului de justiție. Și cred că vă dați foarte bine seama, dacă cei din blocul ACUM susțineau plenar reformarea justiției, socialiștii erau clar împotriva unei reforme, e și evident, îi viza direct – dosare, furturi, escrocherie, șantaje și multe altele erau pe
spatele PSRM-iștilor.

În aceste jocuri politice s-a alăturat a treia componentă, Partidul Democrat, care câteva luni era în opoziție. Era în interesele democraților să susțină socialiștii
în această luptă pentru sistemul judiciar. Să nu uităm că mulți oameni erau încă din sistemul Plahotniuc, iar deputații democrați, mulți din ei, aveau păcatele lor. Toți așteptau ceva să se
întâmple pentru a schimba lucrurile.
Și iată, lupta crâncenă pentru justiție. Guvernul Republicii Moldova în frunte cu Maia Sandu își asumă răspunderea a proiectului de modificare a Legii cu privire la Procuratură, care atribuia prim-ministrului dreptul de a înainta candidați pentru funcția de procuror general. Acest lucru a nemulțumit socialiștii, dar și pe democrați pentru că ei nu-și puteau permite un
procuror pe care să nu-l poată controla.
Astfel, printr-o moțiune de cenzură, la 12 noiembrie Guvernul de la Chişinău, condus de Maia Sandu, a fost demis cu 63 de voturi. Se temeau de reformarea justiției. Și foarte interesant, cei care acum câteva luni erau dușmani, iar liderul formațiunii PDM striga în luna

Guvernul consilierilor lui Dodon

La două zile de la căderea guvernului Sandu, Igor Dodon anunța nominalizarea lui Ion Chicu pentru funcția de prim-ministru, iar în câteva ore a și fost votat de Parlament. Componența guvernului pare bizară, pentru oamenii care gândesc. O doime din componența guvernului erau foști consilieri prezidențiali a lui Dodon.. deci omul și-a pus oamenii lui. Mulți au început să-l acuze că merge pe urmele lui Plahotniuc.
Acest guvern era prezentat cetățenilor ca pe un guvern condus de un tehnocrat – Ion Chicu. Însă să nu uităm că Ion Chicu a fost ministrul al finanțelor în perioada guvernării PDM, și tot el în iunie era prezent la acele proteste organizate de PDM în care striga alături de Plahotniuc: „Dodon -Iuda”… Ieri dușmani, azi prieteni și încă cei mai buni, căci a ajuns în funcția de premier. După cum observați, socialiștii și democrații au bătut palma, iar până la urmă au semnat un acord de coaliție și constituire a noii majorități parlamentare în data de 16 martie 2020.
Pandemia de covid a surprins o lume întreagă și a luat pe neveste inclusiv Republica Moldova. Nenorocul Moldovei a fost să aibă în fruntea țării niște oameni incompetenți și profitori politici. În nenumărate ori președintele Dodon fără să consulte specialiștii spunea că covid este o simplă răceală, susținea unele teze ale bisericii ortodoxe, astfel descurajând oamenii să se vaccineze. Absolut de loc nu purta mască în spațiile închise. Fiind un promotor al vaccinului rusesc acesta cu ardoare aștepta sputnikul.. însă tot din România au venit primele donații. Premierul Ion Chicu a fost surprins la o televiziune cu un mesaj emoționant către cetățeni, pe care îi îndeamnă să aibă răbdare și să nu organizeze nunți, zile de naștere fastuoase șmd.. Însă, la câteva săptămâni după aceasta, jurnaliștii îl surprind pe Ion Chicu, participând la o nuntă a fiului său, încălcând clar toate normele.

Cazul Kuliok

Cazul Kuliok a stârnit mari discuții în Moldova, dar și în diasporă. Începând cu iunie 2019 în spațiul public au fost prezentate mai multe secvențe în care protagoniștii importanți sunt Dodon și Plahotniuc. Pe 18 mai 2020, deputatul Iurie Reniță a prezentat un videoclip în care fostul lider al Partidului Democrat Vlad Plahotniuc și fostul vicepreședinte al partidului Serghei Iaralov oferă o pungă cu ceva conținut președintelui Igor Dodon, acțiunea având loc în 2019. Кулёк (kuliok) înseamnă în limba rusă pungă. Dar de ce kuliok ? În videoclip se observă cum vine Vlad Plahotniuc cu o pungă în mână, iar Dodon întreabă „iar umblați cu kulioacele ?” Deci ne dăm bine seama că nu a fost o singură pungă din moment ce Dodon întreabă dacă iar umblă Plahotniuc cu pungile. De asemenea, în secvența video putem observa cum Dodon spune că punga trebuie dată lui Cornel (cel mai probabil este vorba de Corneliu Furculiță, ex-președintele fracțiunii parlamentare a Partidului Socialiștilor din Republica Moldova) pentru a da salariile, deci e clar, în pungă au fost bani, dacă erau destinați pentru salarii.
O altă fază care a stârnit mari controverse a fost secvența în care Igor Dodon discută cu Plahotniuc viitorul acord de coaliție dintre PSRM și PDM, însă ne-a atras atenția anume punctul secret al acestui acord care nu se făcuse public.. se dorea federalizarea Moldovei, fiind acordate Transnistriei largi prerogative și autonomie. Vă dați seama ce s-ar fi întâmplat dacă PSRM și PDM formau o coaliție de guvernare în iunie 2019 ?
Un alt episod interesant, dar care a umplut un gol. Cu toții știam că Dodon primea bani din Rusia, însă acum putem afirma acest lucru cu tărie pentru că el însuși a mărturisit lui Plahotniuc că primește 800 de mii de euro pe lună de la Rusia.

Ascensiunea Maiei Sandu

Cu toții așteptam cu mare entuziasm rezultatele alegerilor prezidențiale din noiembrie 2020. A fost o campanie acerbă dar și una dură. În oarecare măsură erau previzibile rezultatele. În condițiile în care Dodon s-a compromis politic prin acele secvențe în care pregătea federalizarea Moldovei, primea bani de la ruși și mai mult,  avea bani și de la Plahotniuc.
Maia Sandu a beneficiat în al doilea tur de toată susținerea dreptei proeuropene și unioniste. Astfel, se considera că alegerea Maiei Sandu în calitate de președinte este ultima soluție pentru Moldova și ultimul tren chiar, deoarece un eventual câștig al lui Dodon ar pecetlui soarta europeană și românească a Moldovei.
Este apreciabilă mobilizarea diasporei, care a contribuit semnificativ la câștigul Maiei Sandu. Astfel. candidatul PAS a luat în diasporă 93%. În aceste alegeri PSRM, dar în mod special Dodon a folosit în campania electorală atacuri la persoană, a folosit pe deplin puterea pe care o are cu ajutorul televiziunilor și ziarelor pentru a manipula cetățenii. Temele invocate erau axate mai mult pe teme utilizate de Dodon ca o sperietoare în adresa rușilor și vorbitorilor de limbă rusă. Dodon promova în exces teme religioase și speria lumea că Maia Sandu nu are familia și nu are copii fapt ce contravine moral legilor omenești, căci nu poate fi la cârma statului un om care nu are familie și nu crede în Dumnezeu. Fals, Maia Sandu a spus în repetate rânduri că este de religie creștin-ortodoxă, însă credința este o chestie personală.
Cetățenii erau speriați că relații atât de bune dintre Dodon și Putin se vor înrăutăți, din cauză că Maia Sandu dorește integrarea europeană și este promotorul americanilor în Moldova. Dar să fim serioși ce mai conta relația dintre Dodon și Putin de vreme ce relațiile noastre economice au scăzut atât de jos.
Dodon în repetate rânduri acuza diaspora că ei au fugit din țară și că nu cunosc realitățile din Moldova, fapt ce a nemulțumit basarabenii plecați. Punctul culminant ce a mobilizat diaspora a fost o frază rostită de Dodon precum că cei plecați din țară sunt „un electorat paralel”. Însă chiar și în turul al doilea, în Moldova a câștigat Maia Sandu, plus voturile din afara Moldovei care au ridicat-o pe Maia la 57.72%, iar Dodon obținând 42.28%.

Cât costă un parc fotovoltaic? Cum să te încălzești cu energie solară?

Greu, dar posibil: Alegerile Parlamentare Anticipate

După câteva luni de rezistență a structurilor vechiului regim, ele au cedat sub presiunea entuziasmului cetățenilor. Totuși, Moldova are un președinte onest, acum trebuie să aibă și un
parlament nou.
Cred că aceste alegeri au avut două surprize. Prima este crearea unui bloc politic dintre PSRM și PCRM. Așa cum ați văzut, toți liderii PSRM au fost în anii `2000 în PCRM.
Imediat după 2009, când PCRM a intrat în opoziție iar banii veneau mai puțin și mai puțin au ieșit cine avea de ieșit din PCRM. Președintele PCRM-ului, Voronin acuza în nenumărate rânduri liderii PSRM-ului dar cel mai înverșunat pe Igor Dodon. Voronin nu scăpa ocazii să-l denigreze pe la televiziuni și acuzandu-l de trădare pe Dodon. Neașteptat, socialiștii și comuniștii s-au unit într-un bloc. A doua surpriză era însuși rezultatul alegerilor, mai precis câștigarea alegerilor de către un singur partid proeuropean. De ce a fost o surpriză ? Pentru că până în 2021, nici un partid de dreapta cu aspirații europene nu a câștigat alegerile de unul singur.

Cum a câștigat PAS? Un altfel de „doar PNL poate bate PSD”

Câștigul PAS are și explicații rezonabile. Ținând cont că electoratul încă era în euforia alegerilor prezidențiale din noiembrie 2020, oamenii erau gata să voteze un proiect al Maiei
Sandu, adică PAS. Un alt aspect este cel al votului util. În campanie mulți susținători PAS își îndemna electoratul să voteze doar PAS pentru a nu permite partidelor cu intenții rele să se
mobilizeze. E un fel de mesaj cum l-a avut PNL în alegeri – „doar PNL poate bate PSD”. În așa fel, PAS a reușit să capteze electoratul proeuropean statalist, unionist, dar și cei cu rezerve față de Europa, dar care doresc o justiție corectă și cel mai important pensii și salarii adecvate. În condițiile create, mesajul reformării justiției, cel al Moldovei unite (indiferent de naționalitate și de limbă vorbită) a jucat foarte bine la electorat.
După 30 de ani, Moldova avea un parlament, guvern și președinte care să rezoneze ca un tot întreg și mai ales, în aceeași direcție – Integrarea Europeană.
Nenorocul actualei puteri este condițiile în care trebuie să guverneze. Imediat după învestirea guvernului Gavriliță, lucrurile trebuiau să se schimbe, așa simțeau cetățenii. Însă, luna de miere a actualei guvernări s-a finisat imediat pentru că ne aștepta încă un val de covid în toamna anului 2021, dar turnura de grație a fost criza gazelor, prima mare criză cu care s-a confruntat noua guvernare. Vă dați seama cât de tare s-au supărat rușii că nu au reușit să exceleze în Moldova, iar Dodon practic a rămas pentru un timp un politician ratat. Rusia a folosit toate pârghiile pentru a crea probleme la Chișinău, marea problemă a fost cea a gazelor.
În septembrie, contractul de livrare a gazului rusesc în Republica Moldova a expirat, iar părțile nu au reușit să negocieze extinderea acestuia. Aceasta a fost o lovitură de grație pentru
unii ținând cont că PAS a venit la guvernare în iulie și până în septembrie nu a avut timp să negocieze un nou contract, lăsând pe ultima secundă rezolvarea problemei.
Până la urmă contractul a fost semnat, însă este foarte greu de apreciat cât de bun este pentru Moldova și care au fost condițiile la negocieri. Cert este că cetățenii Moldovei au primit facturile la gaz prea mari. Însă, guvernul a încercat să compenseze cheltuielile cetățenilor.
Potrivit solicitării monopolului, prețul mediu de achiziție a gazelor naturale în anul 2022 este estimat la 941.01 dolari pentru o mie de metri cubi, cu aproape 320 de dolari (51,8%) mai
mare decât cel inclus în tariful în vigoare de la 1 ianuarie 2022.

Consecințele războiului din Ucraina

O altă încercare pentru guvernarea PAS a fost războiul din Ucraina. Doar în Republica Moldova au venit peste 400.000 de refugiați, dintre care 160.000 de copii. De la începutul
conflictului Republica Moldova găzduiește cei mai mulți refugiați ucraineni din regiune, raportat la numărul de locuitori. Poziționarea guvernului față de conflictul din Ucraina este
foarte clară. Autoritățile au condamnat din primele zile agresiunea rusească împotriva Ucrainei. Problema este de altă natură, care a nemulțumit pe unii cetățeni. Dacă e să ne uităm la harta cu țările care au impus sancțiuni împotriva Rusiei, Moldova este de culoare gri, adică nu a impus sancțiuni. E și evident, la ce să punem sancțiuni ? La gazul pe care îl procurăm ?

citește și: Cartea „Războiul din Ucraina,” la Bookfest 2022

Chestiunea este foarte delicată cu gazul. Da, avem conducta Iași-Chișinău, însă pe perioada rece a anului ea nu suplinește necesitățile basarabenilor. Și mai mult, prețul european poate
crește și să ne prindă nepregătiți.
Chestiunea neutralității este o altă problemă, pentru că mulți cer desprinderea de această retorică. Pentru o neutralitate bună este nevoie de o armată puternică. Retorica neutralității
era bună în anii `90, când Moldova devenise un stat independent, iar Rusia avea trupe și încă la are pe teritoriul necontrolat de autoritățile de la Chișinău. Un stat precum este Republica Moldova, umbrela neutralității nu contează, iar dacă să vorbim la concret, nu cred că pentru Putin contează. Nu prima dată Rusia încalcă normele internaționale și integritatea teritorială a
statelor în care Rusia are interes, inclusiv în Moldova.
Pe fundalul celor întâmplate într-un an, putem constata că PAS nu a reușit să reformeze multe lucruri, e și evident, pe fundalul crizelor enumerate nu era timp de reforme. Însă, constat că așteptările cetățenilor erau prea mari, iar doleanțele cetățenilor nu au fost pe deplin îndestulate. Astfel se explică și faptul că PAS scade în sondaje. S-a promis reformarea justiției, curățarea sistemului judecătoresc de oamenii lui Plahotniuc și Dodon, descentralizarea și adoptarea Reformei administrativ-teritorială, aducerea investițiilor, crearea locurilor de muncă și multe altele. Contextul în care se află Moldova este foarte precar, nimeni nu o să investească în Moldova atâta timp cât nu sunt garanții de securitate,iar din moment ce avem război în estul Moldovei, situația este foarte incertă.

Imperativul unirii cu țara mamă

Trebuie scoasă în evidență o declarație-apel semnată de 101 deputați basarabeni din 1990-1994. Acest apel este adresat oamenilor de stat din România, cât și din Republica Moldova prin care se cere Unirea Republicii Moldova cu România, mai ales în condițiile actuale.

Spre regret, inflația în Moldova este cea mai mare din Europa, ajungând la 29%, iar asta o simt și cetățenii Moldovei, mai ales în portofel. Se poate observa unele acțiuni sau declarații
ce denotă incompetența guvernului. Lucru important este că de incompetența și neascultarea de opoziția proeuropeană și românească (unii din această opoziție sunt foarte buni specialiști pe care PAS îi evită cu desăvârșire) crește în sondaje forțele revanșarde, cele rusești. Ca o consecință, următoarele alegeri care se apropie sunt foarte importante, pentru că vor arăta
dacă PAS mai are acea prestanță pe care a avut-o în iulie 2021.

În toată această perioadă, Moldova a beneficiat de o deschidere maximă din partea Occidentului, iar acest lucru poate fi observat în urma vizitelor de stat a Maiei Sandu sau a
guvernului.
În perioada ce urmează, Moldova are nevoie de un concept de dezvoltare foarte clar, nu de un program de guvernare, dar ceva mai sus, un program care să aibă ca scop unirea cetățenilor în
jurul unui deziderat puternic. Cel mai probabil, va dăinui în continuare idea de Integrare
Europeană, iar ideea unionistă va rămâne pe plan secund.

Cât costă un parc fotovoltaic? Cum să te încălzești cu energie solară?